Thriller Enescu într-o singură seringă | ziua 31 |
Drăghici a furat. Încă de la instalarea comuniștilor.
Problema, timp de trei generații, cu manuscrisele lui Enescu a fost chiar – dar ce surpriză – Securitatea. Care l-a împins în față pe Romeo Drăghici în dauna lui Marcel Mihalovici ca legatar testamentar, deși Mihalovici a fost singurul muzician care îl mai vizita frecvent, singurul de încredere aflat la câteva străzi distanță, singurul cu care Enescu și-a scris muzica – au scris împreună notele în partitura manuscrisă a Simfoniei de cameră – în ultimii ani.
Și iată cum a procedat de fapt Drăghici. A furat din capul locului. Și-a făcut și ștampilă cu „colecția“ lui de furturi! Băgându-și mâinile în patrimoniul lui Enescu, ah, cum de i-a lipsit acest mărunt amănunt și dlui Cezar Florea, și dnei Ilinca Dumitrescu, ba chiar ar mai fi câțiva care ar fi putut jindui fățiș.
Îmi cer scuze pentru fandarea îndoliată de fapte, dar mai există în România muzicologi, Uniunea Compozitorilor, dincolo de Muzeul Enescu absent, dar în aceeași incintă, e încă și o Uniune a Muzicologilor? Sau, cum sigur este, sunt cumva toți atât de ocupați cu manuscrisele lui să zicem Heinrich Schütz, dacă nu cumva chiar cu muzicologia sanscrită a ilustrului Śārṅgadeva? Pentru că licitația Historic – care e încă probabil să aibă loc pe 22.09, devreme ce ministrul Culturii a dispărut! – arată dimensiuna avariei generale. Ar trebui studiat tot – și studiat în profunzime – da capo. Dar, dacă se poate, fără muzicienii și fără muzicologii fostei Securități.
Amănunte – mult mai multe amănunte noi – mâine, de pildă.
Eliade dezmembrat | Enescu dezarticulat 