19 septembrie 5:40 PM

Duminicale.

Cum a furat și falsificat Drăghici, conform celor care l-au cunoscut bine în epocă?

Ilie Kogălniceanu este fiul Elenei („Ninette“) Duca-Kogălniceanu, prietena și confesoarea de o viață a lui Enescu, căruia Enescu însuși i-a dedicat o fotografie descriindu-se ca „prieten de totdeauna“.

Cezar Florea, Historic: „Și atunci, n-avem dreptul, n-avem calitatea să ne îndoim de veridicitatea acestui act. Mai ales că Romeo Drăghici, executorul testamentar, a fost o persoană necontroversată, necunoscându-se lucruri penale sau de altă natură, până în zilele noastre. În ceea ce privește fondul și piesele aduse de familie, sunt verificate de noi, de experții noștri – și noi lucrăm cu cei mai buni experți -, nu au nici măcar o umbră de îndoială“.

Ilinca Dumitrescu: „cu foartă multe atenție și acribie puse în fața publicului“. Dumneaei, așadar, fie este chiar expertul muzicolog care a expertizat loturile și le-a evaluat financiar, și atunci este autoarea unor documente „neconcludente și nelegale“ care „nu conțin date verificabile“ (iar astfel ar și vorbi despre ea însăși la persoana a III-a). Fie este numai complice la „neconcludente“, „nelegale“ și „care nu conțin date verificabile“.

„Drăghici apăruse în viața bucureșteană a lui Enescu în 1945. Pot afirma că nu-l văzusem niciodată în apartamentul din strada Lahovary, nici la «Luminiș» până în acel an […] El, în acea perioadă, nu făcea caz de «prietenia de o viață» cu Enescu. […] După moartea lui Enescu, Drăghici a început a scormoni din trecut amintiri ce-l situau în postura de prieten de un veac cu Enescu. Nici o scrisoare, nici o fotografie nu puteau să argumenteze în favoare acestei amiciții evocate. Adăugase Drăghici […] că Enescu îl invitase la premiera operei Oedip la Paris în 1936. Nici o scrisoare, nici un rând nu confirmă aceasta. Enescu știa înaintea premierei că reărezentațiile operei sale se soldu cu un deficit enorm bănesc și nu era el să invite pe socoteala sa pe cineva, nici pe Drăghici, nici pe alții“ (IK 1996 [1997], pp. 96-97).

[În casa mică din spatele Palatului Cantacuzino din Calea Victoriei 141, unde se mutase Drăghici după 1949, în locul Mariei Odobescu, așa cum ar fi vrut Maruca Enescu și Elena Duca.] Îmi amintesc c-am fost în două sau trei rânduri acolo. Drăghici mi-a arătat scrisori vechi primite de Enescu, pe care pusese ștampila ovală cu cerneală: «Colecția Romeo Drăghici». Niciodată Enescu n-ar fi autorizat aceasta, niciodată n-a donat scrisori lui Drăghici sau altei persoane. Aceste nenumărate scrisori au fost publicate de Drăghici [în 1973], iar astăzi se găsesc la Arhivele Statului. Donate sau vândute? Nu știu! După moartea lui Enescu, în 1955, Drăghici devenise un personaj important. Nu ajungeai ușor la el. Nu puteai să ai acces la toate documentele lui Enescu pe care le deținea acolo. Devenise arțăgos și autoritar“. (IK 1996 [1997], p. 97).

„[…] dacă au fost aduse de la Paris lucrurile lui Enescu ce urmau să fie date muzeului [Enescu], sau au fost atâtea altele lăsate acolo, după bunăvoia Marucăi sau mai ales a lui Bedițeanu, nu-mi dau seama. Și din nou acuma mă întreb ce s-a întâmplat cu conținutul celor trei lăzi [din casa de la Bellevue]: manuscrise, scrisori. Dacă Enescu însuși, după spusa lui Drăghici, păstra simple felicitări de la unii, de la alții, credem c-a păstrat și scrisori de importanță de la cei cărora el le scria în decursul anilor? Vor apărea vreodată?“ (IK 1996 [1997], p. 98).

Ceea ce verificăm aici, începând cu acuratețea textuală, nu sunt lucruri suprafirești. Sunt verificări cât se poate de concrete ale unor lucruri și fapte cât se poate de concrete. Și anume un concret estimat la aproape o jumătate de milion de euro. Nu ai cumpăra – dacă ar fi „neconcludentă“, „nelegală“ și fără „date verificabile“ pe etichetă – nu o piesă Enescu. Ci nici măcar – cu productor nelegal atestat, cu gramaj și valabilitate neconcludente, fără date nutriționale verificabile – o simplă pâine.

Tot Ilinca Dumitrescu: „o să aveți surprize cu aceste mari lucruri legate de George Enescu“. De 32 de zile, doamnă, așa este: avem numai surprize.

Unele și mai mari: mâine.

Ep. 39 | Thriller Enescu.