„Colecția mea“ Enescu, presupusă a fi fost a lui Romeo Drăghici…
Trăind multă vreme la Iași, Romeo Drăghici a oferit într-un rând cu exactitate amănunte despre ce colecționar a fost: a colecționat nu unicate Enescu, ci piese de serie de o mai mică importanță, precum fotografii și afișe de concerte. Nu numai că el nu a spus deloc că ar fi colecționat el însuși lucruri care i-ar fi aparținut lui Enescu însuși și arhivei postume Enescu, dar chiar și documentele colecționate în nume propriu în jurul activității lui Enescu au fost complet distruse (nici măcar risipite, ci distruse): „Până în luna iunie 1944, păstrasem în casa mea din Iași o vastă bibliotecă, printre care foarte multe cărți de muzică, partituri, cât și o colecție de programe ale tuturor concertelor la care asistasem în decursul anilor atât în țară cât și în străinătate. Printre acestea se aflau și programele concertelor orchestrei alcătuită de Maestru[l Enescu]. Bombardamentele din 5-6 iunie 1944 mi-au distrus complet casa părintească cu tot ce se găsea într-însa“.
Cf. Romeo Drăghici, „Enescu în oglinda unei epoci“, în Iosif Sava, Amintirile muzicienilor români. Dialoguri, evocări, confesiuni, București, Editura Muzicală, 1982, pp. 80-96 (aici 82-83).
Nu vreau să jignesc ADHD-ul contemporan, are și un episod 33 mai scurt Thrillerul ăsta Enescu.
10 September at 7:05 AM
Mai grav, mai rău decât presupuseserăm:
„Ministerul Culturii spune că reprezentanții casei de licitații nu au prezentat documente de proprietate asupra bunurilor vândute“
După o lungă tăcere, ministerul Culturii răspunde totuși publicului interesat de soarta lui Enescu în chiar timpul (și în afara) Festivalului.
10 September at 5:39 PM
Thriller, saga, epopei.
Ce e dedesubt!
O investigație a Oanei Despa, felicitări!