Thriller Enescu | Zilele 19 și 20 | Ep. 30

September 6 at 1:53 PM

Ce au mai pățit Carmen Sylva și Enescu în viața locală de apoi, 2013-2021.

1. Există o vioară Wolff 1885 (copie Guarneri: sunt cu miile, dar nu toate au legenda că ar fi aparținut celor mai străluciți violoniști sau că le-ar fi fost dăruite lor de cele mai muzicale case regale).

2. Conform documentelor acum publice, această vioară Wolff 1885 a fost expusă pentru prima dată împreună cu legenda că i-ar fi fost donată de Casa regală lui Enescu abia în septembrie 2013 la ONB (director R.I. Dincă). Nimeni nu s-a sesizat atunci. Expoziția respectivă nu este menționată deloc de ONB în raportul de activitate 2013. A fost făcută în baza unor documente? ONB nu a prezentat nici o informație. Nimeni nu s-a sesizat de atunci până la 19 august 2021: opt ani (!) în care nimeni nu a observat că lui Enescu îi este atribuită o vioară în plus și că îi este atribuit și Reginei un dar în plus pentru Enescu. Dar această atribuire – această legendă – nu oferă documente de autenticitate. De nouăsprezece zile încoace, când legenda asta profitabilă e la mezat, nimeni nu a prezentat fie și o singură mențiune că acea regină i-ar fi dăruit acelui Enescu (deci: până în 1916) această vioară. Nimeni. Și e impardonabil ca astfel de informații neverificate să fie preluate ca și când ar fi fost probate. Până la orice probă contrarie, citind de zor muzicologia Enescu, această atribuire este un fals grosolan și ar trebuit tratat ca atare. Dacă vine cineva și plusează că acea vioară Wolff 1885 e de fapt o vioară dăruită de Queen Victoria lui Pablo de Sarasate? L-am crede imediat, l-am prelua imediat ca atare ––– și basta?

3. Acum această vioară este scoasă la licitație: pornire 50.000, estimare 100.000 EUR. Frații Wolff (Leopold și Ferdinand) au făcut multe cópii Guarneri, dar și Stradivari. Asta se făcea, asta încă se face. Spre deosebire de arta plastică vândută ca original și spre deosebire de miile de doctoratele plagiate românești, copiile după mari viori italienești sunt licite. Așa se prezintă ele din start: suntem cópii. Chiar și când am fi de o bună calitate, suntem cópii: suntem ieftine.

4. Simultan cu acea expoziție ONB din septembrie 2013 a avut loc o licitație cu documente Enescu la Artmark, cu exactitate în 21-22 septembrie. Nu este cunoscută proveniența documentelor licitate. Este sau nu este aceeși sursă? Nu se cunoaște nici cine le-a achiziționat – cu excepția unui lot: cartea de onoare a Filarmonicii din București (1906-1919), achiziționată prin licitare de Muzeul Enescu și publicată anastatic de același Muzeu un an mai târziu. Nici un muzicolog nu este menționat în catalogul Artmark 2013. Nici un muzicolog și nici un expert în evaluarea instrumentelor nu este menționat pentru licitația Historic 2021. Cu excepția Ilincăi Dumitrescu, care presupun că nu expertizează totuși viori, și care se află într-un clar conflict de interese: fostă directoare a Muzeului Enescu (din care s-a exprimat public în repetate rânduri suspiciunea că s-a furat și unde nu putea exista și o colecție Drăghici, devreme ce totul era sau ar fi trebuit să rămână colecția Enescu), expert Historic (menționat pe site) și promotor al licitației din 2021 care trece complet sub tăcere tot ce era, este și rămâne litigios în patrimoniul manuscris al lui Enescu.

4. În licitația din 2013 a apărut și prima pagină din manuscrisul Simfoniei a II-a a Lui Enescu. Contactând Muzeul Enescu, am aflat că originalul Simfoniei a II-a NU se află la Muzeu. Unde se află, când prima pagină a manuscrisului autentic Enescu a fost deja scoasă la licitație?

5. În 2015 s-a vândut prin eBay o vioară similară cu numai £560. Fără legenda Carmen Sylva și fără legenda Enescu, prețul unei astfel de viori nu e tocmai 50.000 EUR sau dublul lui. Chiar și dacă ar fi o vioară bună și bine păstrată din respectiva fabrică modernă, prețul tot ar fi de cel puțin zece ori (!) mai mic.

6. De ce nu se scot la licitații internaționale viori Wolff de la 1885 închipuite a le fi aparținut lui Sarasate, Kreisler, Flesch, Ysaÿe sau Heifetz? Pentru că nu se poate. Pentru că le verifică cineva. Pentru că le verifică mai mulți. Pentru că sunt instituții care cu asta se ocupă, când au muzica sau cultura în numele lor de instituție.

Dacă instituțiile muzicale și muzicologice și-ar fi făcut prompt datoria, n-am mai fi asistat la multipla hemoragie feroce pe care o descrie acum și

Ep. 30 | ziua XIX din 19 august | Thriller Enescu


September 7 at 8:49 AM

 

Ministerul Culturii anunțase la 27.08 că cel puțin 2 (două) loturi (din 190) din licitația Enescu vor fi analizate în ședința Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din 2.09.

Nici vorbă de vreo mențiune la Enescu nici pe Ordinea de zi a ședinței Biroului, nici în Rezoluțiile ședinței Biroului publicate între timp.

Este anunțată în schimb convocarea unei ședințe extraordinare pentru 13.09. Nu are deocamdată nici ea o ordine de zi care să includă multele loturi Enescu licitate și numeroasele lor probleme patrimoniale.

Lunea viitoare, așadar?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s