15 septembrie, 3:25 PM

La munca textuală de jos, au început școlile.

1. Historic, „Anunț Important“ (site): „aceste bunuri […] au o proveniență indiscutabil legală și au fost cercetate și supuse atenției unor specialiști consacrați din domeniul muzical“.

Președintele Comisiei Muzeelor și Colecțiilor, 13.09: „rapoartele de expertiză sunt neconcludente și nelegale“.

Rezoluția Comisiei Muzeelor și Colecțiilor, 15.09: „Pe baza raportului de expertiză prezentat, care nu conține date verificabile, C.N.M.C. nu poate să claseze manuscrisul | vioara și solicită o contraexpertiză“. Secvența „nu conține date verificabile“ este printre cele mai rare din literatura acestei specialități. Nu „parțial nu conține date verificabile“, nu „conține (și) date neverificabile“, ci „nu conține“ deloc. Fake news complet, practic. Fake news, dna Clotilde Armand, fake news pe care ați ajuns să-l patronați și dvs. Dacă nu veți reveni, sper să vă coste.  

2. Historic (all literature), nume de specialiști consacrați din domeniul muzical:  ZERO.

Presa de investigație (Oana Despa, RFE) și Comisia Muzeelor și Colecțiilor: expertul instrumentului vioară Wolff 1885 nu a expertizat lemnul viorii. Expertul instrumentului vioară Wolff 1885 a expertizat cu două săptămâni după depunerea actelor Historic. Expertul instrumentului vioară a copiat pur și simplu în expertiză fosta prezentare neexpertizată pentru Wolff 1885 chiar de pe site-ul Historic. Angajat tot de Historic, chiar și fără plagiere ar fi fost la fel de relevant, adică deloc. „Expertul“ acesta se numește Constantin Zubin Tudor.

3. Historic, „Anunț Important“ (site): „activitatea noastră își atinge menirea doar tutelată de pasiune, dedicare, strânsă colaborare cu colecționari care în vremuri nefaste, prin sacrificii și discreție au contribuit la salvarea și păstrarea unor comori naționale“.

Muzicieni, muzicologi, juriști, istorici și 150 de materiale apărute în presă (vezi site-ul http://www.enescueliade.com): oricare lot din cele analizate până acum prezintă mari probleme de proveniență și 188 sunt absente de la orice tentativă de clasare ca Fond măcar, dacă nu chiar Tezaur, asta chiar dacă sunt integral susceptibile de clasare. Nu ar fi așa o partitură a Reginei Elisabeta? Nu ar fi așa certificatul de botez al lui Lipatti? Nu ar fi așa versuri ale lui Enescu însuși către prietenul lui de o viață Mihail Jora? Nu ar fi așa acele fotografii unice cu Enescu?

Și atunci D.:

Dacă Comisia spune că expertizele sunt „neconcludente și nelegale“, iar ele se sprijină în primul rând pe actul Drăghici 1974, atunci actul Drăghici 1974 este „neconcludent și nelegal“. Și aici apare un fascicul de consecințe muzicologice, istorice și metafizice. Astfel:

Loturile

021, 022, 023, 024, 025,

026, 027, 028, 030, 031,

032, 033, 034, 049, 050,

058, 059, 064, 087, 088,

091, 092, 093, 094, 095,

096, 097, 098, 102, 104,

107 și 174

sunt prezentate de vânzător/licitator a proveni din „colecția“ Drăghici. În baza unui act analizat (cu resursele filologiei protestante, desigur) și cu un context muzicologic-istoric ceva mai amplu în Thriller Enescu ep. 1-34, în ultimele 28 de zile. Concluzia mea supraetajată fiind că acel text de câteva rânduri nu poate sta în picioare nici ca act de proprietate, nici ca act de certificare a autenticității (viorii Wolff 1885), nici ca act de vânzare, nici ca nimic, poate numai ca fior privat sau ca odoare. Și nici măcar nu se știe public deocamdată dacă e un act olograf sau dimpotrivă, nici ce alte trăsături ar avea originalul din „1974“.

În privința celor 32 de loturi de mai sus, prețul lor de pornire și estimarea de vânzare sunt de câteva SUTE DE ORI mai mari decât al restului de 158 de loturi la un loc. Numai două dintre ele pleacă de la 150.000 EUR (în nici un caz mai puțin, dacă se ține licitația și s-ar și vinde) și scontează chiar 450.000 EUR. Tocmai ele au primit calificarea de „neconcludente și nelegale“. Atunci toate celelalte 30 de loturi direct menționate a proveni dintr-o „colecție“ Drăghici cad împreună cu singurele două oferite examinării Comisiei. Iar din punct de vedere valoric, cade chiar întreaga licitație. Despre care „Historic“ spune (13.09) că merge mai departe, merge fără probleme înaiate.

Dar să ieșim din acest meticulos plictis „Historic“. În licitația „George Enescu Univers și Creație“ sunt scoase la vânzare 190 de loturi. Știți că în întreaga istorie a clasării unor bunuri mobile Enescu, de când sunt ele clasabile, de zeci și zeci de ani, conform Institutului Patrimoniului există numai 491, cantitate echivalentă cu puțin peste două licitații și jumătate, numai 491 de bunuri salvate ca Fond și Tezaur de-a lungul unei întregi epoci! și că printre acestea…

…dar despre aceasta în episoade viitoare.

La munca textuală de jos deocamdată, cum ziceam. E greu, dar ai și satisfacții.